Preotul Mihai Fediuc a decis să răspundă public informațiilor apărute în ultima perioadă în spațiul online și în comunicările unor instituții, printr-o scrisoare deschisă adresată atât celor care îl susțin, cât și celor care au nelămuriri cu privire la situația sa.
În document, preotul afirmă că își asumă necesitatea de a explica propria perspectivă asupra evenimentelor și precizează că nu urmărește să răspundă din răutate, ci să prezinte faptele așa cum le-a trăit.
Fediuc amintește că s-a născut la Siret, în 1958, și că a activat ca preot ortodox începând din 1984, la Vicovu de Jos, Voitinel și ulterior la Rădăuți, la Parohia „Sfântul Ilie Tesviteanul”. El susține că a fost pensionat la 1 martie 2024 „fără voia” sa.
În cei aproximativ 40 de ani de activitate, spune preotul, împreună cu comunitățile în care a slujit au fost construite cinci bisericuțe, trei troițe, un cimitir și mai multe clădiri cu destinație socială și administrativă. De asemenea, afirmă că a coordonat și susținut renovarea clădirii Protopopiatului Rădăuți și a fost implicat în inițiative privind denumirea unor așezăminte și instituții locale.
Preotul amintește și faptul că, în 2023, a primit din partea Arhiepiscopiei două ordine de merit pentru activitatea sa.
Dincolo de realizările administrative și materiale, Mihai Fediuc spune că pentru el adevărata măsură a activității unui preot este reprezentată de relația cu oamenii aflați în suferință.
„Dacă am reușit să tămăduiesc măcar un singur suflet, atunci nu am trăit degeaba”, afirmă acesta în scrisoarea deschisă.
„Am refuzat să pun în practică ordine care atingeau convingerile mele”
Unul dintre punctele importante ale scrisorii îl reprezintă raportarea lui Fediuc la relația cu superiorii bisericești.
Preotul susține că, de-a lungul activității sale, a refuzat în anumite situații să pună în aplicare ordine pe care le considera contrare convingerilor sale privind grija față de oameni și dragostea creștină.
El afirmă că nu a dorit să devină „un preot funcționar” și că a considerat întotdeauna importantă păstrarea conștiinței și a libertății personale în exercitarea misiunii preoțești.
În ceea ce privește plecarea de la Parohia „Sfântul Ilie” din Rădăuți, Fediuc susține că aceasta a avut legătură cu refuzul său de a sluji alături de preoți despre care afirmă că filmau și înregistrau clandestin, după care formulau reclamații către Arhiepiscopie.
El spune că a predat parohia „în pace”, însă consideră că ulterior nu au fost clarificate în mod satisfăcător acuzațiile care i-au fost aduse.
Clarificări despre activitatea religioasă pe care dorește să o continue
O parte importantă a dreptului la replică este dedicată activității religioase pe care preotul afirmă că dorește să o desfășoare în continuare.
Mihai Fediuc susține că a construit legal o clădire în extravilanul Rădăuțiului și că a înființat legal „Asociația Creștină Dealul Crucii”, căreia i-a închiriat imobilul pentru zilele de sâmbătă și duminică.
Potrivit propriilor afirmații, acesta deține un acord al Secretariatului de Stat pentru Culte pentru a sluji în zilele de sâmbătă și duminică, pentru pace în lume și pentru pomenirea sufletelor eroilor, martirilor și deportaților neamului.
Preotul afirmă, de asemenea, că deține o hotărâre judecătorească definitivă despre care susține că îi permite punerea în aplicare a acestor demersuri.
Problema pe care o identifică este însă cea a apartenenței canonice la un episcop.
Fediuc susține că i-a solicitat Arhiepiscopiei să desemneze un preot care să se ocupe de partea liturgică și administrativă, precizând că el ar renunța la funcții și remunerații.
Mai mult, afirmă că este dispus să doneze clădirea și terenul în maximum trei ani și că membrii familiei sale ar urma să își exprime notarial acordul.
Disputa privind terenul și clădirea
Preotul susține că, după discuțiile avute, a primit o adresă prin care i s-ar fi solicitat donarea clădirii și terenului sau, în cazul unei răzgândiri, plata unor compensații financiare.
Fediuc spune că a perceput o diferență între ceea ce fusese discutat și ceea ce i-a fost transmis ulterior în scris.
El contestă, de asemenea, poziția potrivit căreia Arhiepiscopia ar fi interesată doar de teren, nu și de clădire, invocând faptul că, în opinia sa, proprietatea asupra terenului are consecințe juridice asupra construcției.
Preotul afirmă că a întrebat care este motivul pentru care slujirea sub omoforul arhiepiscopului ar fi condiționată de cedarea proprietății sau de plata unor compensații, susținând că nu a primit un răspuns.
Poziția față de „Asociația Biserica Creștină Ortodoxă Valahă”
Un alt punct asupra căruia Mihai Fediuc dorește să aducă precizări îl reprezintă asocierea sa cu Asociația Biserica Creștină Ortodoxă Valahă.
Preotul respinge caracterizarea acesteia drept sectă și susține că este o organizație pe care o consideră ortodoxă și care reunește persoane care preferă păstrarea calendarului și a rânduielilor pe stil vechi.
În scrisoare, Fediuc face referire la comunități ortodoxe care utilizează calendarul vechi și afirmă că nu consideră că alegerea acestui calendar ar trebui să conducă automat la etichetarea unei persoane sau a unei organizații drept sectare.
„ABCOV nu este o sectă, este doar un bastion în care se pot refugia laici și clerici care păstrează rânduiala originară și îi ocrotește pe cei abuzați”, susține preotul în scrisoarea sa.
Aceste afirmații reprezintă poziția exprimată de preot în dreptul său la replică.
Critici la adresa modului de conducere al Arhiepiscopiei
Scrisoarea conține și critici directe la adresa modului în care, în opinia lui Mihai Fediuc, sunt administrate anumite probleme în cadrul instituției bisericești.
Acesta reclamă ceea ce consideră a fi lipsă de transparență, exces de acte administrative și o relație insuficient de apropiată între ierarhie și preoți.
Fediuc compară actuala situație cu perioada în care Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților era condusă de ÎPS Pimen, despre care afirmă că punea accent pe răbdare, pace, conștiința preoților și apropierea de oamenii aflați în dificultate.
În opinia sa, Biserica ar trebui să pună mai presus de proceduri și sancțiuni dragostea creștină, dialogul și grija față de oameni.
„Eu nu doresc decât să slujesc Duminica în pace”
În finalul scrisorii, Mihai Fediuc susține că nu urmărește o confruntare și că este dispus să colaboreze cu Arhiepiscopia pentru găsirea unei soluții.
„Eu nu doresc decât să slujesc Duminica în pace cu toată lumea, în liniște – câte zile mai am – pentru înmulțirea dragostei pe pământ, pentru sufletele martirilor, eroilor și deportaților”, transmite preotul.
El afirmă că este pregătit să răspundă acuzațiilor care ar putea apărea și că își pune nădejdea în judecata lui Dumnezeu.
Totodată, Fediuc se adresează direct arhiepiscopului Calinic, cerând deschiderea unui „drum comun al păcii” și afirmând că, în opinia sa, „încă nu e prea târziu” pentru o relație bazată pe respect între ierarhie, preoți și credincioși.
Scrisoarea se încheie cu un mesaj adresat celor care l-au susținut și cu o rugăminte pentru rugăciune.
Precizare: afirmațiile privind activitatea sa, situația juridică a imobilului, relația cu Arhiepiscopia și caracterul organizațiilor menționate reprezintă poziția exprimată de preotul Mihai Fediuc în scrisoarea deschisă transmisă ca drept la replică. Pentru un punct de vedere echilibrat, poziția Arhiepiscopiei poate fi prezentată separat, în măsura în care aceasta este disponibilă.
