Un localnic are o nelămurire despre purtarea unei așa-zise credincioase: “Cum se poate ca o mamă creștin ortodoxă, la venerabila vârstă de aproape 90 de ani, să meargă în Biserică, în prezența preotului paroh, să spună că merge în coate și genunchi la toate bisericile și să-și blesteme fiul să îi ardă casa, să aibă parte el și familia de cele mai grele necazuri?
Toată viața ei, tot timpul a făcut așa, mai ales când nu îi ieșeau planurile personale, aspecte constate și sancționate și de organele politiei.
Cum poate fi numită creștină când merge la un alt părinte duhovnic pentru a mărturisi, dar cu scopul de a ascunde acestea de preotul paroh duhovnic?”
Încă o dovadă că grădina credincioșilor e mare, lucru confirmat, indirect, de ÎPS Calinic în răspunsul său: “Dacă Dumnezeu s-ar fi potrivit tuturor celor care au aruncat sau aruncă vorbe nepotrivite, afurisenii sau blesteme, cred că planeta ar fi avut un spor realmente negativ al populației.
Așadar, încercați să îi acordați persoanei despre care faceți vorbire clemența ce i se cuvine unei persoane în vârstă de 90 ani și cu statut de mamă.
Cât despre faptul că merge la un alt duhovnic, știți cum este, omul are libertatea de a alege.
Părintelui paroh îi va fi mai greu să-i alcătuiască necrologul atunci când va veni și acest moment, dar, ca în multe alte cazuri, sfinția sa va încerca să improvizeze, în așa fel încât toată lumea să fie mulțumită”.
Așa e viața reală, ce s-ar face sfințiile lor fără improvizații…
TEODOR PUȘCAȘU
