Calinic, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, este întrebat, on-line, de către un localnic în legătură cu componența consiliilor parohiale: „Aveți o situație a parohiilor unde consiliile parohiale au fost alese în plen prin implicarea directă a oamenilor prezenți în biserici pe 18 ianuarie 2026, propuneri de consilieri din inițiativa credincioșilor, voturi publice deschise, dar și o situație a parohiilor în care oamenii au fost puși doar în fața unor liste „ticluite” de preoți?
Aveți în vedere, măcar în ultimul ceas, să verificați cele spuse mai sus?
Dacă da, veți fi „impresionat” câți consilieri parohiali sunt în parohii peste 80 de ani, care abia ajung duminica la biserică, nu pot merge, cu antecedente penale, fără nici o legătură cu credința.
Biserica continuă să cadă prin acești „popi șmecheri”, care în următorii patru ani vor mulge liniștiți comunitatea și episcopia”.
Răspunsul lui Calinic este, în parte, răspunsul consilierului de resort, care face referire inclusiv la regulamentele de profil: „Adunarea parohială alege, din rândul ei, pe membrii Consiliului parohial – în număr de 7, 9 sau 12 membri – în funcție de categoria parohiei, precum și 2-4 membri supleanți.
Membrii Consiliului parohial și supleanții, persoane majore, sunt aleși pe termen de 4 ani dintre credincioșii care frecventează biserica, au o viață creștină pilduitoare, se bucură de respectul comunității și nu au fost judecați și condamnați penal; aceștia activează benevol și pot fi realeși.
Sunt membri de drept în Consiliul parohial, cu vot deliberativ, preotul paroh, ca președinte, ceilalți preoți și diaconi slujitori activi ai parohiei, precum și primul cântăreț (cantor, dascăl) al bisericii parohiale.
Preotul se sfătuiește cu bărbații de încredere (comisia de candidare), aleși de către Adunare, propunând Adunării lista agreată cu comisia de candidare.
Propunerile de consilieri pot veni și din partea membrilor Adunării, ca liste alternative la „lista parohului”, liste care se supun votării.
Este normal ca pe listele de consilieri propuși să se regăsească oameni de toate vârstele, într-un mod echilibrat, parohul având nevoie și de entuziasmul, inițiativa și puterea tinereții, dar și de înțelepciunea și experiența celor vârstnici.
Acolo unde sunt credincioși apropiați Bisericii în vârstă, pentru cinstirea și aprecierea lor, pot fi aleși consilieri onorifici, fără drept de vot, dar având rol consultativ, cu care parohul și membrii Consiliului parohial să se poată sfătui.
Într-o comunitate vie, activă și implicată în viața parohiei, cei aleși nu sunt „lista preotului” , ci dorința și voința acelei comunități.
Așadar, nu este vorba despre „popi șmecheri”, așa cum insinuați, ci poate despre comunități neimplicate sau persoane care nu reușesc să îi determine pe alții din comunitate (minim 19) să gândească asemenea lor”.
TEODOR PUȘCAȘU
