Arhiepiscopul Calinic al Sucevei și Rădăuților este rugat de către un localnic să ofere, on-line, explicații pentru bisericile care apar “ca ciupercile după ploaie” în unele zone: “Observ în mediul online parohii din județul Suceava în care preoții cer constant bani, prin sate și prin postări, pentru construirea unor biserici noi, în localități aflate pe cale de dispariție.
Am observat că unii preoți au fost ajutați de către dvs. prin construirea unor paraclise de lemn, care deservesc foarte bine micile comunități și noile cartiere din care fac parte credincioșii.
De ce există această ambiție atât de mare de a construi biserici mari, din zid?
Situația economică din România este dificilă, oamenii au sărăcit, iar numărul creștinilor practicanți care participă constant la slujbe nu este atât de mare încât să justifice construirea unor lăcașuri de cult atât de mari.
Nu înțeleg de ce acești preoți se apucă de construcții noi, în condițiile în care au deja biserici frumoase din lemn, tip paraclis, primite prin donații și care nu se umplu niciodată de enoriași.
Care este motivul sau justificarea pentru a avea două biserici una lângă alta?”
În scurtul său răspuns, Calinic face trimitere la istorie, chiar dacă(,) contextul altor timpuri era diferit: “Majoritatea monumentelor UNESCO din Bucovina, dar și a celor care fac parte din lista monumentelor, au fost construite în anturajul unor bisericuțe din lemn sau chiar pe locurile acestora.
Dacă gândeau în aceeași perspectivă ctitorii lor, că nu sunt necesare comunității, astăzi nu am mai fi avut aceste valoroase monumente, fiecare biserică își are rostul ei”.
TEODOR PUȘCAȘU
